Istoria dezvoltării lumânărilor

Vechilumânări

Origine: Cele mai vechi lumânări pot fi urmărite în jurul anului 3000 î.Hr., când egiptenii antici foloseau stuf înmuiat în grăsime animală pentru a face lumânări simple.

Roma antică: Anticii romani făceau lumânări cu ceară de albine, în principal pentru ceremoniile religioase și viața aristocratică.

China antică: China a început să folosească lumânări în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.) și au fost făcute din ceară de albine sau ceară de insecte în primele zile.

Evul mediu

Lumânările au devenit un instrument important de iluminat în Europa medievală, în special în biserici și familiile aristocrate.

Lumânările din ceară de albine erau foarte apreciate pentru arderea lor curată și flăcările strălucitoare, dar erau scumpe, iar oamenii obișnuiți foloseau lumânări din grăsime animală.

Revoluție industrială

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu descoperirea parafinei (extrasă din petrol), producția de lumânări a intrat în stadiul industrial.

Lumânările cu parafină sunt ieftine și stabile la ardere și au înlocuit rapid lumânările tradiționale cu grăsime animală.

Dezvoltare modernă

După secolul al XX-lea, popularitatea luminilor electrice a schimbat principala utilizare a lumânărilor de la iluminat la decor, aromoterapie și ceremonii religioase.

În ultimii ani, creșterea materialelor ecologice (cum ar ficeara de soiaşiceară de palmier) și lumânările parfumate a condus inovația în industria lumânărilor.